Ce ţi-e şi cu porcii ăştia!!!

Priviţi şi minunaţi-vă! Aveţi şi subtitrare în română. Pe unele le ştiaţi, pe altele nu! Vă recomand conferinţele TED: un deliciu intelectual! Vizionare plăcută!

BV 80 FUN

Plimbându-mă cu fiul meu prin Braşov zilele trecute, am rămas perplex la vederea unui număr de înmatriculare al unei maşini. Aceasta purta plăcuţa cu numărul BV 80 FUN. Mă aşteptam ca maşina să fie deţinută de un club, o discotecă, o piscină, un parc de distracţii, etc. Spre surprinderea mea, FUN, în viziunea proprietarilor, face trimitere la "servicii FUNerare", fiind un car mortuar! No comment!


* fun = veselie, distracţie, glumă (în lb. engleză)

TeleNews

Doresc să vă semnalez apariţia unui concept media nou în România: www.telenews.ro. Iniţiativa îi aparţine jurnalistului Nicolas Don. În cca. 3 minute şi jumătate poţi urmări cele mai importante ştiri ale zilei, fără înflorituri, fără comentarii, doar informaţie - nu mai puţin de 12 ştiri. Dinamic, alert, la obiect, pentru tineri. Merită urmărit.

Zilele trecute a avut loc lansarea TeleNews, prima platforma de stiri de conceputa special pentru a oferi acces sintetic la principalele evenimente ale zilei, atat pe internet(http://www.telenews.ro/), cat si pe mobil. TeleNews gazduieste editoriale semnate de jurnalisti precum Laura Chiriac si Adelin Petrisor. Ideea lansarii acestui proiect in peisajul mass-media autohton are la baza dorinta jurnalistului Nicolas Don de a realiza stiri concise si obiective. Mai mult, acesta nu se teme de concurenta pe care i-o fac celelalte televiziuni. “E vorba de rapiditate si de stiri in mers. Nu exista niciun business in spate, ci doar stirea pura. Pe langa toate acestea, noi nu vrem sa ne batem cu alte televiziuni, pentru ca suntem foarte mici, avem doar un buletin de stiri pe zi. Pe parcurs o sa avem stiri si in weekend. Interesant este faptul ca lumea poate afla de pe telefonul mobil tot ceea ce se intampla in tara, atat in limba franceza, cat si in limba romana”, a declarat jurnalistul Nicolas Don.


Sursa: Revista VIP
http://www.revistavip.net/Stiri_de_ultima_ora/Francezul_Nicolas_Don_a_lansat_TeleNews/3486/

Lumea văzută de pe Cruce

Rostite în timp ce era ţintuit pe cruce, cele şapte ziceri ale lui Iisus au fost pline de semnificaţie pentru unii dintre martorii răstignirii. Alţii le-au minimalizat sau le-au negat importanţa. Cuvintele Sale selectează şi astăzi audienţa. Cuvintele lui Iisus din cele câteva ore constituie o cheie semnificativă pentru înţelegerea mesajului Său. Cuvintele, elementare, simple, şi-au derivat valoarea din calitatea morală a Emiţătorului, din dubla Sa natură, divino-umană, dar şi din contextul şi motivaţiile rostirii lor. În timpul agoniei de aproape şase, Isus nu S-a concentrat nici măcar un moment asupra propriei Persoane. Cele şapte intervenţii ale lui Iisus răstignit întregesc percepţia noastră asupra Dumnezeului incarnat: divinul şi umanul se împletesc în Christos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, deopotrivă. Este foarte posibil ca Iisus să fi rostit şi alte cuvinte, însă cunoaştem numai ceea ce au scris evangheliştii. Matei menţionează doar una dintre afirmaţiile lui Iisus (repetată şi de Marcu), în timp ce Luca şi Ioan întregesc vocabularul crucii, fiecare cu câte trei exemple. Poate că, dacă Petru şi ceilalţi apostoli n-ar fi fugit în circumstanţele arestării, Evangheliile ar fi putut oferi o imagine mai bine conturată a ultimelor momente din viaţa lui Christos.  

Rugăciunea de intermediere  

Iisus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ (Luca 23:34) Aceste cuvinte sunt redate doar de evanghelistul Luca. Vineri, pe la ora 9 dimineaţa, după ce procesiunea a ajuns pe dealul Golgota, a început supliciul. În timp ce soldaţii romani Îi ţintuiau membrele pe cruce, Christos a mijlocit (şi) pentru ei înaintea Tatălui Său. Atitudinea Lui frapează. Iisus este cu totul liber de resentimente, chiar în prezenţa sfredelitoare a celor care Îi dădeau trupul morţii. Se ruga pentru iertarea lor, înainte ca ei să-şi dea seama că greşesc. Comentând reacţia lui Iisus, teologul Gerhard Maier afirma că exemplul culminant de brutalitate a întâlnit exemplul culminant de iubire. Iisus a inaugurat un nou tip de a muri. Călăii erau, desigur, rutinaţi. Iisus moare însă original, atipic, fără ca torţionarii Lui să perceapă dimensiunea spirituală a ceea ce se desfăşura înaintea lor. Au existat dezbateri privind beneficiarii acestei rugăciuni a lui Iisus. Au fost romanii sau iudeii? În primul rând, aceste cuvinte vizau pe soldaţii romani, dar ele ar fi putut fi la fel de bine extinse şi la grupul ucenicilor, în mod special la Petru, care-L trădase deja de trei ori. De această rugăciune avea nevoie, de altfel, întreaga naţiune iudaică: fariseii, cărturarii, preoţii cei mai de seamă. Şi mulţimea nestatornică, aceea care-L aclamase doar cu câteva zile mai devreme, s-ar fi putut regăsi în această rugăciune. De faţă sau absenţi, toţi erau cumva implicaţi şi nimeni nu se putea eschiva de responsabilităţi. Într-un anumit sens, cuvintele rostite de Christos pe cruce închid cercul învăţăturilor Sale şi le potenţează. Totul se încheagă într-un sistem unitar, indisolubil. Iisus este Logosul şi trăieşte Logosul. Consecvenţa între ceea ce predicase în timpul activităţii Sale şi comportamentul Său în faţa morţii iminente este inspiratoare. Rugăciunea de intermediere pentru ignoranţii sau răuvoitorii care-L pironiseră pe cruce, este conformă cu învăţăturile Sale: „Iubiţi-vă duşmanii şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută” (Matei 5:44). Dietrich Bonhoeffer, victimă a persecuţiei naziste, spunea că „rugându-ne pentru ei, noi facem ceea ce ei nu ştiu să facă pentru ei înşişi”. În mod cert, rugăciunea Mântuitorului omenirii nu putea avea doar un impact local şi limitat în timp. Cererea de iertare adresată Tatălui pentru cei care-L răstigneau include întreaga umanitate, care adesea se face vinovată de reactualizarea răstignirii Sale prin acţiuni răuvoitoare.  

Cea mai frumoasă promisiune  

Iisus i-a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai!” (Luca 23:43) Tot Luca este cel care consemnează această promisiune a lui Iisus. Deşi în agonie, cu trupul atârnând de cruce, Fiul Omului surprinde prin bunăvoinţa faţă de un tâlhar oarecare. Atitudinea Sa a arătat că şi-n ceasul cel mai greu Îşi găsea plăcerea să asculte ceea ce aveau oamenii pe suflet – un moment în care doar sufletul mai putea conta. Tâlharul a dovedit o credinţă mai mare decât a ucenicului Toma, care Îl însoţise pe Iisus timp de trei ani şi jumătate şi care, totuşi, s-a îndoit. Luca descrie tabloul unei veritabile şi profunde consilieri spirituale: un păcătos moare alături de Fiul lui Dumnezeu, moare împreună cu El şi Acesta îl petrece în moarte, făgăduindu-i învierea din morţi, posibilă în virtutea Jertfei neconsumate încă. Iisus tocmai de aceea venise pe pământ: să-i caute pe cei ce erau pierduţi. Chiar în timp ce realiza ispăşirea păcatelor, începeau să se vadă efectele acesteia, garantându-i mântuirea unui tâlhar disperat să-şi afle pacea şi iertarea. Există divergenţe de opinie cu privire la sensul acestei promisiuni a lui Iisus. Conform unor traduceri, afirmaţia lui Iisus a sunat astfel: „Adevărat îţi spun, astăzi, că vei fi cu Mine în Rai!” Tâlharul nu a ajuns în acea zi de vineri în Rai, împreună cu Christos, întrucât în Duminica Învierii, Iisus Însuşi i-a spus Mariei Magdalena: „Nu Mă ţine, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl” (Ioan 20:17, subl. adăugită). Centrul de greutate al promisiunii lui Iisus către tâlhar nu este nici „în Rai”, nici „astăzi”, ci în expresia „cu Mine”. Tâlharul pocăit a preţuit cuvintele lui Iisus, iar atitudinea lui este revelatoare pentru esenţa vieţii creştine. „Ar fi o răutate să te joci cu acest har”, afirma pietistul Johann Albrecht Bengel (1687-1752).

Dragostea de mamă, dragostea de Fiu

Când Iisus a văzut-o pe mama Lui şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“ Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă la el. (Ioan 19:26-27)
Maria a marcat prin prezenţa sa atât debutul, cât şi finalul misiunii publice a lui Iisus. A fost prezentă la nunta din Cana, unde L-a rugat să Se îngrijească de nevoile mirilor, şi a fost prezentă pe dealul Golgotei, în momentul când sufletul i-a fost „străpuns de o sabie de moarte” (Luca 2:35). Probabil că, la data morţii lui Iisus, Maria era deja văduvă şi avea nevoie de ajutor. Ucenicul Ioan, acela pe care îl iubea Iisus (Ioan 13:23), singurul rămas alături de Maestrul său în timpul calvarului, era de faţă. Iisus i-a delegat responsabilitatea îngrijirii mamei Sale, iar Ioan a preluat cererea Învăţătorului şi a împlinit-o. În apropierea morţii, Iisus s-a îngrijit să creeze noi legături de familie şi să delege responsabilităţi cu rol protector. „Ioan şi-a găsit o nouă mamă, iar Maria şi-a găsit un nou fiu”, remarca reverendul Peter Toon. Deşi era gol şi pironit pe cruce, Iisus S-a gândit în primul rând la nevoile celorlalţi. Propriile suferinţe şi nevoi nu I-au) obturat observarea nevoilor celor din jur. Iisus Şi-a lăsat căminul pământesc în bună rânduială.  

Pe dealul singurătăţii  

Şi pe la ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lema sabactani?”, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46) „Ceasul al nouălea” echivala cu ora 3 după-amiaza. Cuvintele tulburătoare rostite de Iisus erau împlinirea unei profeţii: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Eşti atât de departe de izbăvirea mea şi de cuvintele strigătului meu!” (Psalmii 22:1) Cu povara Păcatului asupra Lui, Iisus experimenta singurul moment al despărţirii de Tatăl. Se încredea în Tatăl Său, dar Se simţea singur. Pe lângă durerea fizică produsă de biciuire, de purtarea crucii grele şi de răstignire, Iisus S-a confruntat, datorită alegerii Sale, cu un chin infinit mai mare: separarea de Tatăl Lui ca rezultat direct al păcatului asumat. Acesta a fost preţul plătit pentru urgia păcatului. Legătura eternă dintre Tatăl şi Fiul a fost ruptă de păcatul fiinţei umane şi, pentru câteva clipe, veşnicia s-a rupt în două. Iisus strigând din întuneric către Dumnezeu este reversul imaginii naşterii Sale. Când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, noaptea a fost luminată de prezenţa îngerilor, iar când a murit, ziua a fost marcată de un întuneric nefiresc, ce a durat trei ore, acoperind întreaga ţară. Deşi învăluită în întunericul fizic şi în negura păcatului, moartea lui Iisus a luminat viitorul omenirii decăzute, prin speranţa salvării din păcat.


Apei Vieţii Îi este sete 

După aceea, Iisus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“ (Ioan 19:28) În primele ore ale răstignirii, Iisus a fost nevoit să îndure căldura soarelui, iar poziţia de pe cruce Îi făcea foarte dificilă respiraţia. Căldura şi deshidratarea au făcut setea de nesuportat. Ca Fiu al Omului, purtând în trupul Său limitările omenescului, a simţit setea mistuitoare. Iisus a fost om, în carne şi oase, chinurile îndurate de El fiind percepute la fel cum le-ar fi perceput oricare alt om în locul Lui. „Mi-e sete!” a zis El, iar soldaţii I-au oferit un burete înmuiat în „vin acru” (Ioan 19:29). Dorind să-şi menţină mintea limpede, Iisus a refuzat oferta lor. Însă setea mărturisită de Isus cuprindea un sens care depăşea setea fizică. Acele cuvinte prin care Şi-a exprimat încă o dată latura umană a fiinţei Sale erau scăldate în spiritul de devoţiune al iudeului obişnuit cu rugăciunile din Psalmi: „Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu” (Psalmii 42:2). Mântuitorul înseta după Tatăl Său.


Misiune îndeplinită 

Când a primit vinul, Iisus a zis: „S-a terminat!“. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul. (Ioan 19:30) Cuvântul folosit în limba greacă este tetelestai, care însumează următoarele sensuri: s-a sfârşit, s-a terminat, s-a isprăvit, s-a împlinit, a ajuns la ţintă, a fost plătit, s-a scurs. Strigătul „S-a terminat!” nu consemnează un oftat de uşurare sau de eliberare din chingile suferinţei, ci este anunţul victoriei, al împlinirii planului făcut de Dumnezeu mai înainte de crearea lumii – Planul de Mântuire. Această scurtă declaraţie, făcută de Iisus pe amvonul crucii, sugerează că El n-a murit resemnat, ci cu un strigăt de învingător pe buze, cu convingerea că misiunea încredinţată de către Tatăl Său şi motivată de dragostea pentru neamul omenesc, a fost îndeplinită. Finis coronat opus.
 

Ultimul gând  

Iisus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!“ (Luca 23:46) Primele şi ultimele cuvinte rostite de pe cruce au fost adresate Tatălui. Peter Toon observa că, în timp ce primele vorbe ale lui Iisus, pe cruce, au fost o rugăciune prin care a cerut iertare în dreptul altora, ultimele Sale cuvinte s-au constituit într-o rugăciune iudaică de seară, care sugerează pacea. Drama Golgotei, începută cu concretizarea iertării, s-a terminat cu victoria absolută care aduce o pace indestructibilă. Suferinţa Sa era aproape de final. Doar câteva clipe Îl despărţeau de momentul morţii. Iisus era însă sigur că jertfa Lui va fi acceptată de Tatăl şi S-a lăsat cuprins în braţele morţii, ştiind că este în mâinile Tatălui.


Cuvinte în formă de cruce  

În cele şapte afirmaţii de pe cruce, Cuvântul, Logosul întrupat, se dezvăluie într-o atitudine care i-a confirmat sistemul de valori proclamat de-a lungul vieţii. Congruenţa între evanghelia predicată şi împlinirea ei în propria viaţă (şi în propria moarte) este mai mult decât evidentă. Deşi cuvintele rostite au fost dintre cele mai simple şi mai omeneşti cu putinţă, martorii au asistat la o geneză, la o renaştere a vocabularului, cuvintele Cuvântului dobândind forma Crucii. Cuvintele lui Iisus au perpendicularitate, constituindu-se într-o autentică axis mundi. Primele trei intervenţii au evidenţiat rolul iertării şi al purtării de grijă, iar ultimele patru au fost expresia succesului răscumpărării lumii din păcat. În agonie, Mântuitorul domină evenimentele, prin puterea care nu putea veni decât din comuniunea cu Tatăl ceresc. Din cele şapte vorbe, patru I-au fost destinate Tatălui. La două milenii de la rostirea memorabilelor cuvinte ale pătimirii lui Iisus Christos, ecoul verbului Său străpunge existenţa conştiinţelor creştine. Important este să învăţăm din greşelile ignoranţilor sau batjocoritorilor şi desluşind adevăratele ingrediente ale pascalităţii să valorificăm potenţa Logosului divin jertfit pe Cruce pentru noi. Omule, iată Mântuitorul tău!

Scara lui Petru şi a noastră

Iată cum am gândit noi, tinerii din districtul Moreni (DB), să realizăm o reprezentare vizuală a scării lui Petru. Seară după seară am adăugat câte o virtute dintre cele analizate în cadrul Săptămânii de Rugăciune a Tineretului. Pe spatele scării ne-am semnat fiecare dintre noi, ca amintire şi dorinţă de ascensiune totodată. Voi reveni cu o imagine de final. Să aveţi o ascensiune spirituală pe măsura inimii voastre.

Islandezii Îl caută pe Dumnezeu!

Pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu pe parcursul crizei economice prin care trece Islanda, 60 de persoane s-au adunat astăzi în faţa Parlamentului din Reykjavik şi au cerut divinităţii să „vegheze asupra Islandei”, anunţă AFP.

„Îi mulţumesc lui Dumnezeu deoarece suntem uniţi în rugăciune pentru naţiunea islandeză, deoarece el este singurul care se preocupă de soarta Islandei”, a spus o femeie pastor.

În Islanda „oamenii sunt neliniştiţi, ei caută tot mai mult ajutorul lui Dumnezeu”, a declarat şi Kjartan Jonsson, un pastor luteran de 55 de ani.

Ceremonia de o jumătate de oră s-a terminat prin intonarea imnului naţional. Este pentru prima dată de la începutul crizei când a fost organizată o rugăciune colectivă în faţa Parlamentului, unde în mod obişnuit au loc manifestaţii de protest, mai ales după declanşarea crizei în 2008.
 
Sursa: Evenimentul zilei

Dumnezeu şi recesiunea

O declaraţie realistă şi onestă a viceguvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, puteţi urmări aici.

Anti-fumat!

M-a amuzat mesajul lui Dragoş Bucurenci de pe Twitter: "ma gandeam azi ca 2 banane, 2 grapefruit-uri, 1 mar si 2 mandarine ma costa mai putin decat ma costa 1 pachet de tigari pe vremea cand fumam". Tare, nu?

Downshifting la Aninoasa, DB

Vă invit să urmăriţi această ştire, difuzată ieri de Antena 1. Foarte interesantă!

Downshifting la Aninoasa, DB

67% - Dumnezeu în sondaje

Probabilitatea existenţei lui Dumnezeu

Există Dumnezeu? Iată o întrebare a întrebărilor, probabil cea mai dezbătută din istoria omenirii. În urma unor cercetări, Stephen Unwin, doctor în fizică, a ajuns la concluzia că sunt 67% şanse ca Dumnezeu să existe. Pentru a calcula probabilitatea existenţei unei fiinţe omnipotente, el s-a folosit de o formulă mai veche, cunoscută sub numele de teoria lui Thomas Bayes, folosită de obicei în calculul probabilităţilor. Teoria porneşte de la ipoteza că existenţa lui Dumnezeu are o probabilitate de fifty-fifty (50%), iar apoi, printr-un algoritm foarte complicat, ia în calcul factorii pro şi contra acestei ipoteze. Elementele luate în discuţie au fost următoarele: prezenţa binelui, a răului moral şi natural, minunile şi experienţa religioasă. Concluziile sale au apărut în cartea intitulată The Probability of God (Probabilitatea lui Dumnezeu), publicată la sfârşitul lui martie 2004. Dr. Unwin conchide că, deşi ştiinţifică, nu împărtăşeşte în totalitate rezultatul cercetării sale, afirmând că el este sigur în proporţie de 95% că Dumnezeu există. Ar fi interesant de aflat cum acoperă Unwin deficitul de 28% în privinţa probabilităţii lui Dumnezeu. Răspunsul este oferit de către el însuşi, admiţând faptul că aici intervine în discuţie credinţa personală. Considerăm a fi demn de reţinut ceea ce declara un recenzent al cărţii: „unul dintre cele mai bune lucruri ale acestei cărţi este umorul său.” Deşi ateul Richard Dawkins, eminent profesor la Universitatea Oxford, folosise anterior aceeaşi formulă a lui Bayes, el a obţinut modestul rezultat de 2% ca probabilitate a existenţei lui Dumnezeu, oricum cu mult mai mult decât s-ar fi aşteptat. De unde tragem concluzia că n-a avut suficientă credinţă. De-ar fi avut şi el măcar 28%, creşteau şansele ca Dumnezeu să existe cu adevărat!!!  

Isus Hristos în top

Dacă Dumnezeu există, fie măcar şi în proporţie de 67%, unde Îl (am)plasăm? În mod evident, nici o altă figură a istoriei universale nu a fost subiectul a mai multor cercetări decât persoana lui Isus Hristos. În decursul secolelor, zeci şi sute de cercetători şi-au dedicat viaţa studierii impactului pe care l-a produs viaţa lui Isus. Ştiinţele umaniste de dată mai recentă au preluat şi ele din mers importanţa subiectului, aplicându-i metodologia specifică. Unul dintre instrumentele moderne la care ştiinţele sociale recurg este sondajul de opinie. Iată ce a relevat un asemenea studiu efectuat de Harris Poll – un institut de specialitate în domeniu, în perioada 20-25 iulie 2001. Întrebarea principală adresată respondenţilor era Care este eroul dumneavoastră favorit? În urma centralizării datelor, Isus Hristos a câştigat primul loc, în competiţie directă cu Martin Luther King, Collin Powell, John F. Kennedy şi Maica Teresa – ocupanţii primelor 5 locuri ale clasamentului. Printre preferinţele publicului se mai regăsesc baschetbalistul Michael Jordan pe locul nouă, fostul preşedinte SUA Bill Clinton pe locul zece, prinţesa Diana ocupând un onorabil loc şaisprezece. Oricum, o companie destul de selectă pentru Isus Hristos, nu-i aşa? 86% dintre votanţi au definit eroul ca fiind un personaj ce nu renunţă până când nu-şi atinge obiectivul, doar 77% considerând că un adevărat erou este cel care schimbă societatea în bine. Mai mult decât atât, conform cotidianului britanic Daily Telegraph , un sondaj din vara lui 2005 adresat copiilor între 8 şi 14 ani din Marea Britanie îl aşază pe Isus Hristos în postura de superhero (supererou), devansând pe cunoscutul fotbalist David Beckham, idolatrizat pe întregul mapamond tocmai de această categorie de vârstă. Printre elementele de identificare ale supereroului au fost menţionate: capacitatea de a opri răul (92%), să fie un tip de treabă (91%) ori să nu mintă (90%).  

Când prea mult nu este suficient

Ca şi când jocul cu Isus Hristos prin sondaje desuete de genul celor amintite nu ar fi fost de ajuns, situaţia devine alarmantă în momentul în care oamenii îşi permit să abordeze tot felul de cercetări şi sondaje experimentale, care au ca subiect de investigaţie pe Însuşi Dumnezeu, considerate până nu de mult a fi tabu. Imaginaţia sondorilor merge prea departe în momentul în care administratorii unui site de internet, ce lansează în mediul virtual sondaje cu miile, supun la vot întrebarea Isus a fost schizofrenic? Cât despre maniera în care sunt oferite posibilităţile de răspuns, cinci dintre acestea invită la un răspuns defăimător, în vreme ce numai una lasă loc unei opţiuni potrivite celor ce provin din medii creştine autentice. Sondajul este aşadar vădit tendenţios, putând trece drept o încercare de discreditare a lui Isus Hristos. Totuşi, culmea în materie de sondaje aşa-zis creştine au atins-o cei de la agenţia de pariuri sportive William Hill. Aceştia au incitat pariorii să mizeze pe a doua venire a lui Isus Hristos. Cota este de 1.000 la 1. Cine îndrăzneşte să parieze? Tu cumva? (articol publicat în revista Semnele Timpului, 2006)